Ai, Frunză verde, foaie lată,
Neamţule, crucea te bată.
Iei feciorii de la tată
Şi drăguţii de la fată.

Ai, De cât la Neamţul cătană,
Mai bine’n codru cu pană,
Că din codru vii acasă,
Din cătane nu te lasă.

Ai, De-ar fi trăznit Dumnezeu
În cap la solgăbirău,
Când o pus peana’n hârtie
De m’o scris la cătănie.

Ai, Domnule solgăbirău,
Mult umblaşi în rândul meu
Să-mi pui pană şi ceacău.
Punele-ai la pruncul tău.